Copiii se nasc pentru a fi fericiti

20 noiembrie 1989 marchează un moment fundamental în procesul de apărare și promovare al Drepturilor Omului, prin „Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului”. Această convenție punctează nu doar o transformare a cadrului legislativ, ci și a mentalului societal, întrucât, pentru prima dată, minorii sunt considerați nu doar persoane care au nevoie de asistență și protecție, ci și cetățeni capabili de a emite păreri personale. Astfel, pactul interstatal susține două principii esențiale: de aceste drepturi beneficiază toți minorii, indiferent de limba vorbită, de gen sau de mediul socio-cultural de proveniență. Și, pe de altă parte, se urmărește întotdeauna bunăstarea vieții minorului, căutându-se alegerile optime pentru creșterea și dezvoltarea sa.

Dar, pentru ca mesajul convenției să-și atingă scopul în rândul beneficiarilor săi – cunoașterea drepturilor, conștientizarea importanței și implementarea lor –, conținutul trebuia desvrăjit de aura birocratică și extras din paradigma limbajului de lemn specific. Astfel, în anul 2016 apare pentru prima dată, în limba italiană, o variantă versificată a convenției, dedicată copiilor: „I bambini nascono per essere felici. I diritti li fanno diventare grandi”, scrisă de Vanna Cercenà și ilustrată de Gloria Francella. Sub egida Casei Editoriale Signatura, cartea este tradusă cu titlul „Copiii se nasc pentru a fi fericiți. Iar cunoscându-și drepturile, devin adulți fericiți”.

„Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului” conține 43 de articole și înregistrează toate acțiunile care fac referire la copii. Din punct de vedere semantic, paragrafele au atât caracter general, cât și specific.

În prima parte a paginilor se indică numărul articolului și se enunță extrasul. Acesta este versificat, precizându-se și alte paragrafe care se înscriu în aceeași sferă tematică. În cadrul aceastei structuri tripartite se dezbat aspecte referitoare la cadrul general al vieții copilului, dar și la identitate, familie, participare, educație, protecție, sănătate sau informare. Mai mult decât atât, deși în carte sunt ilustrate două sau chiar trei puncte aparținând fiecărui subiect, informațiile furnizate nuanțează fiecare problematică. De exemplu, sub cupola dreptului la protecție sunt stipulate obligațiile statelor de a proteja copiii de orice formă de violență, de orice formă de exploatare sau de a garanta protecția și îngrijirea, în caz de conflict armat.

Autoarea Vanna Cercenà consemnează și articolul 43 care se ocupă de implementarea convenției la nivel global și oferă, la finalul cărții, o scurtă contextualizare a demersului pentru Drepturile Copilului, amintind și de Amnesty International.