Ziua in care la celalalt capat al iubirii n-a mai fost nimeni

Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea bestsellerului O să te ţin în braţe cât vrei tu şi încă o secundă, carte apărută în 2015 la Editura Univers. A mai publicat trei cărți pentru copii, Te iubesc, orice-ai face!, Mami, e gata! și Băiețelul cu aripă de fluture, intrate în topurile de vânzări imediat după apariţie, și romanul Miercuri, respirăm (2016). Este autoarea unuia dintre cele mai cunoscute şi iubite bloguri româneşti despre creşterea copiilor: www.printesaurbana.ro. Este jurnalist în presa scrisă şi audiovizuală, a lucrat în PR şi comunicare. Organizează evenimente pentru părinţi. Este mama Sofiei şi a lui Ivan.

„Când citesc cărțile Ioanei, mă simt de parcă mănânc o prăjitură pe ascuns: plâng și râd mult și la urmă îmi pare rău că se termină. Mă simt de parcă îi cunosc de-o viață personajele, și pe ea. Sper să mai scrie, cât mai mult.“ (Monica Popescu)

„Magia Ioanei este că scrie autentic, viu. Rândurile ei au culoare, miros, gust și emoție. E acel ceva fascinant care mereu mă prinde în textele ei, indiferent despre ce scrie.“ (Lavinia Nicoară)

„Fiecare cuvânt scris de Ioana este pură vindecare pentru suflet.“ (Alina Mureșan Iuga)

Alice Năstase Buciuta

Cartea Ioanei Chicet-Macoveiciuc, Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni, este un roman superb, plin de emoție și de duioșie, pe care trebuie să îl citești cu un pachet de batiste alături, pentru că vei râde cu lacrimi, vei plânge cu suspine, ți se va face dor de dragoste, dor de dor, dor de râs, dor de plecat, dor de rămas, dor de măreția și nebunia unei iubiri trăite până la sânge și până la capătul celălalt al minunii că iubești, al întâmplării că ești.

Anca

E răscolitoare! Știu că e ficțiune, dar are atât de multă carne, atât adevăr! M- am regăsit eu cea de acum 20 de ani cu bune și cu rele….

Ela Timofte

Mi-am sunat mama și prietena și le-am spus că tocmai am terminat de citit o carte pe care am scris-o eu, despre mine, dar habar n-am cine a tipărit-o… Cred ca mi-o fi dus cineva, fără știrea mea, creierul și inima la tipografie…

Anita

Am ratat de două ori stația de metrou la care trebuia să cobor, absorbită fiind de carte

Am plâns, am râs, m-am ofticat, am înghițit în sec, m-au durut toate. A scos amintiri din mine vechi și dureroase. Ioana, nu cred că știi ce ai făcut cu această carte scrisă din inima.