Băiatul acela, Emil

Isteț, curajos, pus pe joacă, dar și spunând mereu ce gândește, Emil este un simbol al copilăriei așa cum ar trebui să fie: liberă și fericită.

Emil este un băiat dintr-un sat, Katthult, din Suedia de demult. Este un năzdrăvan cum nu s-a mai pomenit, spune lumea despre el, iar poznele sale l-au făcut vestit în sat și prin împrejurimi. Alături de Pippi Șosețica, a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale lui Astrid Lindgren. S-ar fi înțeles de minune cu Tom Sawyer sau cu Nică din „Amintirile“ lui Creangă.

Oameni buni, luați aminte, căci am să vă spun, pe scurt,
Ce-a făcut băiatu’ acesta acum foarte de demult.
Peste multe văi și dealuri, faima lui s-a răspândit
Și de Katthult, Lönneberga, lumea-ntreagă a auzit.

Băiatul acela, Emil din Lönneberga, de care vorbesc, era un copil tare năzdrăvan. Nici pe departe așa de bine-crescut cum ești tu. Dar mama lui îl iubea mult și spunea oricui:
— Emil e un băiețel tare drăguț.
Emil trăia la ferma Katthult din satul Lönneberga, în Småland. Acolo-și duceau traiul mama și tatăl lui, sora lui mai mică, Ida, Alfred, un băiat bun la toate care lucra la fermă, o fată în casă pe nume Lina și o bătrână, Krösa-Maja, care mai dădea câte-o mână de ajutor în gospodărie.
La fermă erau și cai, și vaci, și oi, și porci, și găini, și o pisică… Dar în primul și în primul rând era Emil. Era peste tot. 

Cinstit îți spun, de-i căuta, copil ca el nu mai găsești,
Iar numele-i Emil era. S-auzi acum ce mai povești!