Puii de bufniță

Încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.

Trei pui de bufniță, Nana, Nanu și Nic, se trezesc noaptea și descoperă că sunt singuri în cuib. Unde poate fi Mama Bufniță? Nana și Nanu, puii mai mari, fac tot felul de presupuneri, pentru că, se știe, bufnițele sunt înțelepte și gânditoare. Mama trebuie să fie la vânătoare, spun ei, și o să le aducă ceva bun. Dar cam întârzie. Dacă s-o fi rătăcit? Teama își face loc în gândurile lor. Nic, puiul cel mai mititel, nici măcar nu încearcă să găsească o explicație, ci își dă frâu liber sentimentelor. „Vreau la mama“, atât spune el. Trebuie să fie alături de Mama Bufniță, e singurul lucru care contează.

Mulți copii se tem atunci când părinții nu le sunt alături. Chiar dacă cei mici știu că părinții se vor întoarce curând, sentimentul de nesiguranță nu poate fi împiedicat să apară. Povestea acestor trei pui de bufniță este nu numai duioasă și plină de sensibilitate, ci și foarte realistă și exactă în descrierea sentimentelor care-i încearcă pe copii în astfel de situații. Finalul fericit în care mama se întoarce, cum o face întotdeauna, contribuie la consolidarea sentimentului de siguranță de care au atât de mult nevoie copiii și ajută la creșterea încrederii în sine.

Cartea este valoroasă și ca descriere a relațiilor între frați. Este evident că Nana și Nanu, frații cei mari, încearcă să-și alunge teama prin presupunerile pe care le fac despre absența mamei, dar poate că e vorba și de altceva: cei doi se simt responsabili pentru cel mai mic, așa că îi vin în ajutor așa cum pot. E frumos ce ne spune povestea aici: încearcă să ajuți, chiar dacă și ție ți-e teamă, pentru că împreună veți fi mai puternici.

Cartea are pagini cartonate integral și cu colțuri rotunjite, iar Patrick Benson, ilustratorul (un colaborator apropiat al lui Martin Waddell) s-a întrecut pe sine: este imposibil să nu-i iubești pe cei trei pui, trei ghemotoace albe de puf care, din câteva trăsături subtile, sugerează gesturi, atitudini și sentimente ușor de recunoscut și cu care copiii se pot identifica dintr-o privire.

— Ce-i cu tărăboiul ăsta? a spus Mama Bufniță. Doar știați că mă întorc.
Puii de bufniță s-au gândit (bufnițele sunt foarte gânditoare de felul lor).
— Eu am știut! a spus Nana.
— Și eu am știut! a spus Nanu.
— Eu... o iubesc pe mămica mea! a spus Nic.